vineri, 5 februarie 2010
joi, 4 februarie 2010
marți, 2 februarie 2010
joi, 28 ianuarie 2010
Interviu cu Dumnezeu - de Octavian Paler
- Ai vrea să-mi iei un interviu … deci , zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp … i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…, iar apoi tânjesc să fie copii;
că îşi pierd sănătatea pentru a face bani…, iar apoi îşi pierd banii pentru a –şi recăpăta sănătatea.
- Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi ?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…; şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece;
- Să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin;
- Să înveţe că există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele;
- Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit;
- Să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.
- Dacă ai timp … i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…, iar apoi tânjesc să fie copii;
că îşi pierd sănătatea pentru a face bani…, iar apoi îşi pierd banii pentru a –şi recăpăta sănătatea.
- Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi ?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…; şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece;
- Să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin;
- Să înveţe că există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele;
- Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit;
- Să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
